decimare

decimare
decimare v. tr. [dal lat. decimare, der. di decĭmus "decimo"] (io dècimo, ecc.).
1. (stor.) [punire i soldati colpevoli di gravi mancanze uccidendone uno ogni dieci] ▶◀  falcidiare.  ammazzare, eliminare, fare fuori, uccidere. ◀▶ risparmiare.
2. (estens.) [ridurre drasticamente di numero, spec. in senso negativo: l'epidemia decimò la popolazione ] ▶◀ falcidiare, fare strage (di), massacrare, sterminare.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Look at other dictionaries:

  • decimare — DECIMÁRE, decimări, s.f. Acţiunea de a decima şi rezultatul ei; ucidere în masă; decimaţie. – v. decima. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECIMÁRE s. v. masacrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  decimáre s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • Decimare. — (decem). См. Десятая вина виновата …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • decimare — 1de·ci·mà·re v.tr. (io dècimo) 1. TS stor. punire mediante decimazione, uccidendo una persona ogni dieci 2. CO estens., ridurre notevolmente di numero, causando la morte: la peste decima la popolazione | fig.: diminuire fortemente: i candidati di …   Dizionario italiano

  • decimare — {{hw}}{{decimare}}{{/hw}}v. tr.  (io decimo ) 1 Punire un corpo di soldati con la decimazione. 2 (est.) Ridurre grandemente di numero: il colera decimava le popolazioni …   Enciclopedia di italiano

  • decimare — v. tr. 1. (est.) fare strage, sterminare, falcidiare 2. (est.) ridurre CONTR. aumentare, accrescere …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • décimer — [ desime ] v. tr. <conjug. : 1> • XV e; lat. decimare, de decem « dix » 1 ♦ Dans l Antiquité romaine, Mettre à mort une personne sur dix, désignée par le sort. « Comme il n était pas possible de faire mourir tous les coupables, on les… …   Encyclopédie Universelle

  • dezimieren — de|zi|mie|ren 〈V. tr.; hat〉 1. 〈urspr.〉 jeden zehnten Mann töten (eine altröm. Militärstrafe) 2. 〈danach〉 stark vermindern, große Verluste zufügen [<lat. decimare „den zehnten Mann bestrafen“] * * * de|zi|mie|ren <sw. V.; hat [lat. decimare …   Universal-Lexikon

  • decima — DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – cuv. lat. Trimis de dante, 30.04.2008. Sursa: DEX 98  DECIMÁ2, decimez, vb. I. tranz. 1. (În Roma antică …   Dicționar Român

  • decimaţie — DECIMÁŢIE, decimaţii, s.f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  decimáţie s. f. (sil. ţi e), art. decimáţia (sil. ţi a), g. d. art. decimáţiei; pl. decimáţii …   Dicționar Român

  • dezmar — ► verbo transitivo Diezmar, pagar los diezmos. SE CONJUGA COMO pensar * * * dezmar (del lat. «decimāre») tr. Diezmar. * * * dezmar. (Del lat. decimāre). tr. diezmar …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”